Thailanda: ghid de calatorie. Partea II: Care e cea mai buna perioada de calatorie? Cum ajungi si unde te cazezi?

(ro)
Salutare dragii mei! Iata ca ma intorc, asa cum am promis, cu a doua parte a acestui mini ghid de calatorie.

1. Care e cea mai puna perioada pentru a vizita Thailanda?

Sezonul de varf incepe in noiembrie si se termina undeva pe la inceputul lui aprilie, pentru ca in Thailanda, desi e cald tot timpul, acestea sunt cele mai uscate luni din an. Evident, in ceea ce priveste preturile, decembrie si ianuarie sunt cele mai scumpe luni( pentru ca Mos Craciun si Revelion), asa ca daca ar fi sa ma intrebati pe mine, cea mai buna perioada pentru a vizita Thailanda ar fi martie-aprilie.

Advertisements

Thailanda: ghid de calatorie. Partea I: cum sa iti organizezi si cat te costa o vacanta in Thailanda?

(ro)
Dragii mei dragi, n-o sa va vina sa credeti ce mi s-a intamplat. Stiu ca a trecut ceva timp de atunci, dar e musai sa va povestesc. Iarna trecuta, intr-o clipa de neatentie, mi-am pierdut o bucatica din suflet. Aoleo! Dar cum? Dar unde? N-as sti sa va spun exact, undeva prin Thailanda.

Dar stati asa, nu e cazul sa va panicati sau intristati! Sa v-o spun pe aia dreapta, am abandonat-o acolo intentionat, in speranta ca intr-o buna zi ma voi intoarce. Nu de alta, dar rar mi-a fost dat sa vizitez un loc care sa imi trezeasca atatea emotii si care sa ma faca sa ma intreb la orice pas daca ceea ce mi se intampla e vis, sau realitate (si am vizitat atatea locuri!). Pentru ca Thailanda e mult mai mult decat tot ce ati vazut in faimoasele poze cu plajele ei exotice. Thailanda e o aventura, o experienta care iti incanta toate simturile. Nu-i o destinatie pentru bronz, e o destinatie pentru suflet.

Austria day 4: adrenalina si exhibitio…ceeee???

(ro)
Dupa 4 zile in #auskia ai senzatia ca le-ai facut pe toate. Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. Mereu mai apare cate o surpriza.
Pentru azi aveam in plan sa testam partiile din Oetz, un loc linistit si safe, ideal pentru copii si familii. A zis cineva linistit? Inseamna ca nu l-a cunoscut pe Patrick. Cine e Patrick? Instrutorul nostru de snowboard. S-a nascut in Oetz si nu are in plan sa plece prea curand de acolo. Are 24 de ani si o privire in care citesti din start ca nu e cu toate acasa- asta in cel mai bun sens posibil, sau ma rog, interesant.

Austria day 3: “foc si papa”

(ro)
Buna dimineata #auskia! Dupa un somn bun si neintors ( sa fie de la aerul de munte, de la febra musculara?) incepem cu forte proaspete cea de-a treia zi pe meleaguri austriece.
Destinatia: Obergurgl- Hochgurgl. Aici, cei peste 100 km de partii ce urca la inaltimi de peste 3000 de metri, promit sa satisfaca orice schior sau snowboarder, fie el pro sau nu. Si din proprie experienta va spun ca se si tin de promisiune. De data asta am impartit gasca in doua, cei mai experimentati au ramas in Hochgurgl, iar noi incepatorii, impreuna cu instructorul nostru cu un nume aproape imposibil de pronuntat, am luat autobuzul spre Obergurgl ( daca nu stiati, in Austria, transportul in comun este inclus in pretul ski-pass-ului), spre o partie mai accesibila.

Austria day 2: “apa si sosete”

(ro)
Apa si sosete, apa si sosete!” asta e kitul de supravietuire dupa o noapte agitata, in cazul in care a doua dimineata, dupa 3 ore de somn, ai in plan sa iei cu asalt partia. Si nu te mint, e testata si chiar functioneaza treaba, iar pentru asta nu pot sa spun decat gracias Bobo! Asadar, in a doua dimineata auskiana, mai mult adormiti decat treji am trecut la treburi serioase, ca doar pentru asta am venit!

Solden, faimosul hotspot din Alpi, situat în partea inferioară a văii Ötztal este una dintre cele mai cautate zone de catre pasionatii sporturilor de iarna, iar cifrele explica si de ce: 150 km de partii amenajate, 33 de instalatii moderne de urcare, 3 varfuri de peste 3000 de metri interconectate prin instalatii, zapada minim 6 luni pe an, 69 partii albastre, 51 rosii, n partii negre. Suna wow! mai ales pentru un incepator ca mine, pentru care chiar si 1 km parcurs pe partie pare doar un vis frumos.

Austria day 1: bun venit in “tara shotului bine baut”

(ro)
Meine liebe Freunde, n-au trecut nici 48 de ore de cand am aterizat pe pamant romanesc si deja mi-e dor de nu mai pot de Austria si de auskienii mei! Ce sa-i faci, ca-i greu, dom’le, sa te obisnuiesti cu viata reala dupa asa o vacanta reusita.
#auskia #tirol #lovetirol- da, stiu! V-am innebunit in ultima saptamana cu hash-taguri si poze care mai de care, prin urmare, ma simt datoare cu niste explicatii (si pentru ca ce se intampla in #auskia, nu ramane in #auskia, ci ajunge pe blog, de ce nu, cu niste povesti si detalii picante).

Fluturi peste granita: China. Partea 2

(ro)
Nu stiu cum se face dar se pare ca azi am chef de calatorit.
Dupa o noapte petrecuta punand la cale planuri de vacanta ( daca unii stabilesc revelionul din septembrie, noi de ce n-am visa la vara inca din februarie? ), m-am trezit usor nostalgica si cu o mare, mare pofta de….mare. Cum vacanta e mai mult decat departe, m-am consolat cu niste poze uitate prin laptop si cu gandul ca mai am de asteptat o leaca pana cand vantul o sa-mi fluture din nou pletele si valurile o sa mi se astearna la picioare.
Dar cheful nu trece cu una cu doua. Prin urmare, cu laptopul in brate, plapuma trasa pana in gat si cafeluta pe noptiera, m-am decis sa deschid cutiuta cu amintiri si sa scotocesc si dupa restul aventurii din China, ca stiu ca v-am promis.
Prima destinatie: Wuzhen.

Fluturi peste granita: China . Partea 1

(ro)
Cred cu tarie in faptul ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, Universul lucreaza pentru tine. Iar daca e ceva pe lumea asta ce sa poata sa-mi alimenteze si sa-mi inmulteasca fluturii, ei bine, este vorba despre calatorit. Sunt o calatoare, ce mai- curioasa, entuziasta si mereu insetata de nou: locuri noi, oameni noi, mentalitati noi, obiceiuri noi. Pur si simplu ma fascineaza. Probabil pentru ca sunt un spirit liber, ca traiesc cu acea convingere ca singurele granite sunt cele pe care ni le impunem noi. Iar mie nu-mi plac granitele. Octavian Paler spunea la un moment dat o chestie care mi-a ramas in minte si care si in prezent imi ghideaza oarecum viata: “adevărata
măsură a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin lipsa de măsură, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură.” Calatorind fara masura, as mai adauga eu.